Articole | Cine este și ce face medicul dermatolog veterinar

Medicul dermatolog preia toți pacienții (din orice specie) cu afecțiuni dermatologice (la nivelul pielii, mucoaselor) sau afecțiuni ale urechilor.

Medicul efectuează consultația dermatologică, recoltează probele necesare diagnosticului, prezintă diagnosticele de suspiciune și/sau de certitudine și stabilește planul terapeutic.

Clinica noastră oferă servicii dermatologice de specialitate, consultațiile fiind susținute de către un doctor medic veterinar Rezident al Colegiului European de Dermatologie Veterinară. Echipa este completată de către un medic din departamentul de Microbiologie și Patologie Clinică, un medic din departamentul Animale exotice și de către un specialist în Nutriție și Comportament.

Informații necesare pentru o consultație dermatologică

Este de preferat, atunci când ne prezentăm la medicul dermatolog în vederea unei consultații, să cunoaștem următoarele informații:

Proveniența animalului – de unde a fost procurat animalul; dacă este posibil să cunoaștem și date despre părinți sau frați

Istoricul bolii – când a apărut pentru prima dată afecțiunea și cum s-a manifestat aceasta, anotimpul în care au debutat simptomele, dacă animalul dumneavoastră a suferit și de alte afecțiuni sau dacă există o altă afecțiune concurentă în prezent. Dacă animalul dumneavoastră a suferit de boli ale urechilor, este necesar să se cunoască date despre apariția primelor semne de boală și dacă au existat recidive.

Tratamentele care au fost aplicate până în prezent și răspunsul la terapia folosită.

*dacă există buletine de analize care au fost efectuate, o listă a medicamentelor care au fost prescrise, este de ajutor să vă prezentați cu acestea la medic.

Deparazitările interne și externe, vaccinări, status hormonal (medicul dermatolog va solicita carnetul de sănătate al animalului dumneavoastră)

Șamponările – frecvența și produsul folosit

Mediul – descrierea mediului în care trăiește animalul dumneavoastră (în interior sau în exterior, temperatura aproximativă, locul în care doarme, coabitarea cu alte animale, existența unor anumite plante, accesul la substanțe toxice, produse de curățenie folosite pentru decontaminarea mediului etc.)

Nutriția – descrierea produselor alimentare pe care le consumă animalul dvs., numărul meselor și cantitatea de apă consumată (se vor menționa și recompensele, vitaminele sau suplimentele). Este important să discutați cu medicul dermatolog dacă animalul dvs. a ținut o dietă veterinară specială (când, cât timp și pentru ce problemă de sănătate).

Comportamentul – orice modificare de comportament (temperament, apetit, sexual). Este important să cunoașteți date despre apetitul hidric al pacientului (consum mai mare sau redus de apă), cât și despre frecvența urinărilor. De asemenea, este important locul în care doarme animalul dvs.

Pruritul – sau scărpinatul, este unul dintre principalele motive pentru prezentarea la medicul dermatolog. Trebuie să cunoașteți date despre nivelul pruritului și frecvența acestuia (să puteți acorda o notă de la 1-10 în funcție de intensitate, unde 10 înseamnă un animal care nu se poate opri din scărpinat), dacă pruritul a răspuns la o anumită terapie, dacă a apărut înaintea problemelor de piele sau consecutiv acestora, localizarea pe corpul animalului, tipul de prurit (scărpinat, ros, lins, mușcat, frecarea de diverse obiecte), dacă pruritul este mai intens noaptea , dacă este intensificat într-un anumit anotimp, dacă dispare în momentul în care animalul este mutat în alt loc etc.

Menționați medicului dermatolog dacă există persoane cu probleme dermatologice care iau contact cu pacientul sau dacă o persoană a contactat o boală de piele în urma contactului cu pacientul.

Consultația dermatologica propriu zisă (durata 1-2h)

Întocmirea fișei de consultație, cu date despre proprietar și date despre pacient (*verificarea carnetului de sănătate)

Anamneza (vezi Cap. Informații necesare pentru o consultație dermatologică), notarea datelor anamnetice, evaluarea documentelor deținute de către proprietar (buletine de analize, protocoale de terapie, recomandări etc.)

Examenul clinic de la distanță: animalul este evaluat de la distanță, se notează aspecte legate despre conformație, constituție, status fizic și mental, starea de întreținere a pielii/blănii/penelor/solzilor, alte aspecte macroscopice

Examenul clinic

Termometrarea animalului

Palparea limfocentrilor explorabili

Ascultația cu stetoscopul

Testarea timpului de reumplere capilară (medicul compresează cu un deget gingia animalului, urmând să numere secundele scurse până când sângele ajunge să reumple vasele mici de sânge de la acest nivel, afectate în urma compresiunii)

Perierea animalului (atunci când este cazul): medicul folosește un pieptene special cu care dorește prin periere să adune paraziți externi, cruste, scuame etc.

Testarea reflexului ombilical, dorsal, oto-podal și audio-podal

Localizarea, descrierea și notarea leziunilor de la nivelul pielii, mucoaselor, joncțiunilor muco-cutanate (ex. comisura buzelor) și de la nivelul urechilor (se vor examina pavilioanele urechilor, iar cu ajutorul unei camere otoscopice se vor examina conductul auditiv, membrana timpanică și structurile adiacente). Animalul este poziționat pe masa de consultație, inițial în poziție patrupodală, ulterior pe fiecare parte în decubit lateral (animalul este așezat pe o parte) și este examinat începând cu zona capului și terminând cu zona cozii.

Stabilirea zonelor din care se vor recolta probe pentru examenele paraclinice

Fotografierea leziunilor clinice

Examenele paraclinice. Pot fi multiple, alegerea acestora de către medicul dermatolog urmând să fie stabilită în urma anamnezei și a examenului clinic. Exemple de examene paraclinice pe care medicul dermatolog le poate solicita pentru a efectua o consultație dermatologică găsiți mai jos.

Examenele paraclinice

TRICOGRAMA – se prelevează cu o pensă câteva fire de păr cu tot cu rădăcină, care vor fi poziționate pe o lamă de microscop, tratată în prealabil cu o picătură de ulei mineral. Acestea vor fi examinate la microscop. Astfel medicul obține informații generale despre structura firului de păr și a rădăcinii acestuia, despre prezența unor paraziți (ex. Demodex) sau despre prezența dermatofiților (ciuperci). Pe ajutorul tricogramei, medicul poate efectua raportul anagen-telogen al firelor de păr. Manopera nu este dureroasă. Timpul de recoltare necesar este de câteva secunde/probă.

RACLATUL SUPERFICIAL – Este o manoperă prin care medicul poate obține probe de la nivelul straturilor superficiale de piele, pe care ulterior le examinează la microscop. Oferă informații despre existența unor paraziți externi, identificarea dermatofițiilor atunci când se recoltează împreună cu fire de păr, evidențierea celularității/paraziților de la nivelul pielii (în cazul raclatelor citologice). Uneori este necesară tunderea unei zone de păr, dacă acesta împiedică recoltarea probelor. Cu ajutorul unei lame de bisturiu sau a unei lingurițe Volkman, se atinge gentil pielea, se raclează și se obține proba (aceasta se etalează apoi pe o lamă de microscop). Manopera nu este dureroasă. Timpul de recoltare este de 1-2 minute/probă.

RACLATUL PROFUND – Este o manoperă asemănătoare cu raclatul superficial, doar că prelevarea probelor se face din stratul profund al pielii. Investigația poate evidenția prezența paraziților care trăiesc în straturile profunde ale pielii (ex. Râia sarcoptică). Manopera nu este dureroasă, în schimb în urma raclatului, pielea poate rămâne ușor iritată; iritația se poate menține câteva ore. Pacientul trebuie sa stea nemișcat pentru a nu fi rănit cu lama de bisturiu. Timpul de recoltare este de 1-2 minute/probă.

AMPRENTA CITOLOGICĂ și EXAMENUL CITOLOGIC – Este manopera prin care, cu ajutorul unei lame de microscop se amprentează zona propusă pentru recoltarea probelor. Lama se colorează cu ajutorul unor coloranți speciali, se spală, se usucă și se examinează la microscop. Oferă informații valoroase despre celularitatea activă de la nivelul leziunii și despre agenții patogeni prezenți (ex. bacterii, levuri). In funcție de examenul citologic, medicul poate stabili gradul de infecție de la nivelul de la care s-a prelevat proba, poate decide recoltarea altor probe necesare diagnosticului (exemplu o antibiogramă), poate decide de exemplu începerea/oprirea unui tratament cu antibiotice/antifungice. Prelevarea probelor de pe piele, mucoase, urechi în vederea examinării citologice se poate face și cu ajutorul unui tampon de vată (swab) sau cu ajutorul unui scotch. Metoda este aleasă de către medic în funcție de leziunea respectivă. Manopera nu este dureroasa și necesită câteva secunde/probă pentru prelevare.

*SCOTCH TEST – O manoperă asemănătoare cu amprentarea citologică. Zona de interes este atinsă cu o bandă de scotch (aceasta se colorează cu ajutorul unor coloranți speciali, se spală, se etalează pe lama de microscop și se examinează la microscop. Este o manoperă complet nedureroasă, necesită câteva secunde/probă pentru prelevare.

EXAMENUL BACTERIOLOGIC ȘI OBȚINEREA ANTIBIOGRAMEI – Prelevarea probelor în vederea obținerii unei CULTURI BACTERIANE- cu ajutorul unui tampon de vată (swab) se atinge leziunea activă (proba urmează să fie însămânțată pe un mediu special, care oferă bacteriilor un mediu propice pentru dezvoltare, făcând facilă izolarea agentului bacterian implicat în patogeneza bolii). Cu ajutorul examenului bacteriologic se identifică bateria/iile și gradul acestora de patogenitate. Se testează răspunsul lor la contactul cu diverse antibiotice. Astfel se obține o antibiogramă (o listă de antibiotice testate la momentul respectiv, cu indicații despre rezistența bacteriană), pe baza căreia se stabilește protocolul de administrare al antibioticelor. Pe baza antibiogramei se poate alege antibioticul potrivit, se stabilește începerea/oprirea unui tratament c u antibiotice. Examenul bacteriologic confirmă infecția bacteriană de la nivelul pielii. Este o manoperă complet nedureroasă și durează câteva secunde/probă pentru prelevare.

EXAMENUL PENTRU EVIDENȚIEREA DERMATOFIȚILOR/ALTOR CIUPERCI – Prelevarea probelor în vederea obținerii unei culturi fungice-cu ajutorul unei pense se recoltează câteva fire de păr, care vor fi depozitate pe un mediu special la o anumită temperatură. Ca și în cazul antibiogramei, obținerea unei antifungigrame furnizează informații despre terapia optimă în cazul respectiv. Este o manoperă complet nedureroasă și durează câteva secunde/probă pentru prelevare.

Articol întocmit de:

Dr. Ana Georgiana Ivan

Clinica Veterinară FalconVet

0726715714

Informații necesare pentru o consultație dermatologică

Consultația dermatologica propriu zisă (durata 1-2h)

Examenul clinic

Fotografierea leziunilor clinice

Examenele paraclinice

Cine este și ce face medicul dermatolog veterinar?

STAY IN TOUCH WITH US

Adresă

Program Clinică

Contact